«Mai merită viaţa asta trăită, dacă totul ţi se dă atat de cârpit şi de îndoielnic?”[din jocul ielelor]

Un aforism care “s-a ataşat” foarte uşor de mine, nu ştiu dacă pentru că îmi place cu adevarat să intru în profunzimea fiecărei “cugetări” care se lasă descoperită cu uşurinţă de mine sau pur şi simplu pentru că aceasta este poate cu un “dram” mai aproape şi mai accesibilă de/pentru gandurile mele. O să o fac puţin pe marea critică, însă promit că nu o să mi-o iau în cap, încercând să îmi dau cu părerea despre acest citat din “Jocul ielelor”.

Eu una pledez pentru un raspuns afirmativ, întrucât, din viziunea mea, viaţa este cea mai mare provocare pe care omul o poate avea şi în ciuda acestui fapt, fiinţa umană iubeşte să trăiască. Cel puţin eu, văzându-mă în faţa unui asemenea “tot”, cârpit şi îndoielnic, prefer să îmi asum riscul unei aventuri de a învinge “tot-ul” sau măcar de a reuşi să îl modelez după bunul meu plac, de a-l transforma în ceva frumos.

Dacă reuşesc asta, pot să mă consider o adevărată rivală de temut a vieţii, şi ca să fiu mai explicită, nu în sensul acela în care eu aş putea să mă declar nemuritoare, ci în sensul în care până îmi “achiziţionez” o nouă viaţă, cea de după moartea acesteia dintâi [ că până la urmă, aşa e: viaţa moare, iar eu, în plenitudinea fiinţei mele, de la raţiune până la sentimente şi spiritul meu, înving, continuând desigur lupta cu o a doua viata], mă implic în acţiunea de a trece de barierele impuse de aceasta.

Într-un fel uşor paradoxal, iubesc să trăiesc pentru ca să mor[de fapt, nu eu, ci viata] şi cand va fi momentul, o să spun: iubesc să mor, pentru ca să trăiesc[ o alta viata, o alta provocare,dispusă fiind să o înving şi pe asta].

Sigur că nu m-am lovit la cap înainte să scriu asta, ci am vrut să surprind astfel  faptul că, noi oamenii, odata ce ne-am născut, nu ar fi de niciun folos să ne opunem vieţii şi nici nivelurilor pe care aceasta ne „invită” să le înfruntăm, pentru că doar prin încercarea măcar de a îi veni de hac, vom reuşi să o declarăm “supusa noastră” şi să o transformăm în aşa fel încât să ne poarte pe culmile traiului bun, cu un succes satisfăcator, în limita dorinţei fiecăruia.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s