Suflet îndurerat

Mişcări ample, fastuoase, leneşe,
cuvinte înmuiate-n patos potolit..
Eu mă duc, tu te-ntorci
Noi doi ne nimerim,
ne ocolim,
nu ne vorbim.
Stingheriţi în camera de zi
Ne purtăm pe brânci,
contrare-ne-s călcăturile
N-avea griji, e doar preludiul
Şi-un întreg de rămăşiţe
în pereţii minţii mele!
Îmi e lesne să mai plec,
să mai uit,
să mă deştept.
Trăsături neregulate,
gesturi timide
şi-un flăcău îndrăgostit.
Să-i privesc în urmă-nfăţişarea
jalnică, molipsitoare?
Marile noastre tânguiri
Ca’de-un fluture menit
să ne frângă-n disperare.
Inima să ne tresare,
să ne zboare orişiunde, iar
vene pulsând să ne omoare
şi-un sărut tremurător
să ne-nchine pe vecie
rumenit, brăzdat de dor,
de lumini, de cugetări.
Să ne-nfunde mai departe,
măcar până-n moarte.
Creta, urmă să ne fie
Să ne ducă, să ne-ntoarcă
Să ne fure, să ne-mbine
Să ne deghizăm în trei
Ca mai apoi, în moarte,
singură să-mi port doliu,
să m-ajut, să mă desprind de voi,
ce-n diverse apariţii,
stinşi să deveniţi, să fiţi,
şi-n lebădă să vă prefaceţi.
Să spargeţi trio-ul nemuritor,
să mă nimiciţi frumos,
începând cu mâna-mi căzută,
ce dă formă prăpadelii.
Şi-un sărut pe nas să-mi ţie
Umbră fără frică, mie
Şi doar pură ocrotire
Să mă ducă în neştire
Către culmi şi doar jelire.
Şi din camera de zi
Să vă fie companie
Risipire, vrăjmăşie,
ochi de spaimă şi-mplinire.

 

Sugestii: psi