A mea pată…

Mi s-a pus!
Hai să ne strecurăm..
În câmpul de luptă
Să ne uităm, al tuturor memoriilor
Să căutăm!
Amintiri.
Cu arcuş să ne haiducim,
nu doar să-nveselim.
Să atingem fiecare coardă
Şi anapoda să fim,
a inimii strofă, să cântăm.
Vers albit să ne iasă,
de decor, de aflat ar fi
din adâncul simţirii.
Strajă să ne punem
Ancoră să ridicăm,
din abis să o luăm.
Când la goană, când la pas
Tu, amforă să îmi dai
Să mă dreg, să ştiu
Să sper! Noi vom asalta,
lumi anosmice, vom înşela.
N-or să ştie cine suntem.
Zâmbet tâmp ne-or afişa
Şoptiri răcnite, ne-or etala.
Când arsură provocăm,
Vântu` cald, de prisos ne-ar cam fi!
Amărui gust şi-o ponoare
Ne-am pierdut în alunecare,
`ceea de dincolo, de prin minţi murdare.
Viaţa ne-a purtat pe plisc
Ne-a scăpat şi ne-am mutat!
Iluzionişti snobi ce suntem!
Ne-am făcut una şi bună
Funcţionăm pe silenţios!

   Sugestii: psi

Advertisements

19 thoughts on “A mea pată…

    • Mersi, să ştii..:) nu ştiu cum de mi-a venit, dar acum că mi-a ieşit, văd, citesc şi-ncep să cred! nu că înainte nu credeam, dar era aşa o crezare mai estompată..
      Weekend plăcut!

  1. Pingback: despre noi, cu drag ~

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s