Timp halucinant

Zic amurg, zic viitură!
Ce pe margini, cu armatură-şi cere
drept să muşte, pe vreo stradă-ntunecată
de strâmtori neîmpăcată, cât să stea singură,
să se pronunţe-n fundătură, fără martori, fără lună…
De un sfânt bigotism să-i ardă să asculte,
să nu pun-asediu oriunde, căci la prag de lume-n colţ
şade bine un zeu stingher, lângă cerul cel curat,
vrând sa-i vină doar de hac.
Mare-i gandul şi nu tâmpla, cât şi braţe vezi niciunde
care-aruncă iar cât colo, trepte-mpietrite de necuviinţă.
Cât să n-o delimiteze, zic ea-i liberă ca fulg-un şa.
Plină de boabe-aruncate, construită-i dens prin zbor.
Viitura-şi scapă acelea, în răstimpuri se încruntă
Nonşalanţă cât cuprinde şi desprinderea-i făcută.
Rupe-n triste umbre, oripilante, un văzduh cam învechit
Dar şi-o frunză-ntinerită.
Orbită de fulgere şi trăsnete prevenitoare
Largă-i neînduplecarea şi scurgânde-s relele din lume.
Voci chinuite, nu le-aude nimeni, doar Cel, Cine-I Careva,
Cu un ţel nemuritor, pretutindeni orişiunde, fără glas,
cu vlagă multă şi-avuţie, smerenie.
Prăbuşire, sumbre plaiuri, nici noroc, nici dragoste de sine
Strigăte, înnăbuşire, lupta-i ţine cu tărie, răului, partea, făr` făclie.
Rumene-s toate iluziile, doar un câine încearc-a prinde
lumea-n bot şi-n bot doar lume, neştiind că-i doar minune.
Provenit-a tot de sus, de la El, că-i aşteptat, poate,
doar de câinele umblat, cu un rol în filmul sorţii.
Poate e eliberare, poate e veşnicie, poate-i doar o încercare.
Poate că gândeam la o ispravă. Îndoiala-mi e sforţată.

  Imagine: Povestea unui val
  Artist: Elena Bissinger
Advertisements