Vis despuiat printre fiori

M-am trezit din sfera paradisului prea luminat Globul de cristal era spart, urmat de voci din capul meu. Trepidaţii se vedeau ca-n respiraţii de temur, ce-n gemetele-mi, Izbândind doar s-ar fi despuiat, ca o floare-n mâna lui… Ultima de altfel, amintind ca de început al sfârşitului: “Umbră o să mă mai distingi, de fiori o să te umpli, O să ştii c-am fost un vis, ce s-a scurs cam neatins.” Doar i-am zis: “De fiori se-ocupă trupu-mi de fecioară să-i mai simtă, Căci sufletu-mi indiferent se transformă-n simplu ornament. Un salut o să-ţi trimit când şi cum voi vrea, dacă inefabil, drept vorbind, Spirit demn, înalt voi fi.” Străin cunoscut devenit-a, umbrit şi-n oglinzi văzut Imaginaţie născut-a, comoara amândurora, ce ne leagă cu şi fără timp Până-n infinit…Simpatie noi stârnit-am, ultimul sărut virtual pornit-a Şi mi-am zis: “Drept o călimară eşti, nu te-ating, nu te uzez. Nu vreau să te şterg, cum tu făcut-ai, ca pe-o mobilă colbăită atingându-mă. Doar să te privesc cu tot arsenalul fiinţei mele, Să-mi închipui umbra ta, căci doar în mintea mea s-a strecurat. Asta chiar şi tu mi-ai grăit, ca de început al sfârşitului..” Acum, dup-o destulă amăgire şi dezamăgire, somnolenţă, moleşire La fiecare prag zâmbesc, privesc, nu m-arunc doar înainte Mai pândesc şi-n spate, doar de-acolo răsar toate Mai ascult şi de-al meu cap, voci ale minţii, inima fiind în odihnă, ori în valiza ta. Sugestii: psi