Vis despuiat printre fiori

M-am trezit din sfera paradisului prea luminat Globul de cristal era spart, urmat de voci din capul meu. Trepidaţii se vedeau ca-n respiraţii de temur, ce-n gemetele-mi, Izbândind doar s-ar fi despuiat, ca o floare-n mâna lui… Ultima de altfel, amintind ca de început al sfârşitului: “Umbră o să mă mai distingi, de fiori o să te umpli, O să ştii c-am fost un vis, ce s-a scurs cam neatins.” Doar i-am zis: “De fiori se-ocupă trupu-mi de fecioară să-i mai simtă, Căci sufletu-mi indiferent se transformă-n simplu ornament. Un salut o să-ţi trimit când şi cum voi vrea, dacă inefabil, drept vorbind, Spirit demn, înalt voi fi.” Străin cunoscut devenit-a, umbrit şi-n oglinzi văzut Imaginaţie născut-a, comoara amândurora, ce ne leagă cu şi fără timp Până-n infinit…Simpatie noi stârnit-am, ultimul sărut virtual pornit-a Şi mi-am zis: “Drept o călimară eşti, nu te-ating, nu te uzez. Nu vreau să te şterg, cum tu făcut-ai, ca pe-o mobilă colbăită atingându-mă. Doar să te privesc cu tot arsenalul fiinţei mele, Să-mi închipui umbra ta, căci doar în mintea mea s-a strecurat. Asta chiar şi tu mi-ai grăit, ca de început al sfârşitului..” Acum, dup-o destulă amăgire şi dezamăgire, somnolenţă, moleşire La fiecare prag zâmbesc, privesc, nu m-arunc doar înainte Mai pândesc şi-n spate, doar de-acolo răsar toate Mai ascult şi de-al meu cap, voci ale minţii, inima fiind în odihnă, ori în valiza ta. Sugestii: psi

Advertisements

12 thoughts on “Vis despuiat printre fiori

  1. să aibă mai mare grijă de valiză decât până acum
    la drum!
    comoara ce-ai lăsat în ea e preţioasă… el ştie
    câtă poezie
    poartă în geamantan? şi ce comoară?
    s-o păzească, s-o crească, să n-o lase să moară!

    • inima-mi e ofranda fericirii sale…de ştie, îmi va trimite şi el una de acolo, de unde e. la fel de preţioasă, sper, ca şi amintirea-i dăinuitoare..altfel ar fi plecat degeaba..făr să ştie, fix în neştire-ar pica..şi i-ar fi greu..mai greu decât mie, care mi-e acum la început. lui îi va fi în timp. bine că măcar timpul va avea grijă să îi înţepe inima. ooh, măcar de-aş primi-o eu, apoi…

  2. Păi, da!
    “La fiecare prag zâmbesc, privesc, nu m-arunc doar înainte
    Mai pândesc şi-n spate, doar de-acolo răsar toate.”
    Miauuuu, măi!

    • şi prin stânga, şi prin dreapta, şi prin duzina măriei tale, şi pe-acolo-i bun de pândit…cum făcuşi acum. Ce te recunoşti, băi Jora. Miauuu şi de la mine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s