Furtuna

Cuibăreli îngreunate
Resemnare dezolantă
Dumnezeu tuşeste…
În loc să sufle, blândele-i palme eliberează…
un destin e mic şi chinuit.
Ar fi putut să facă unul ca celelalte.
Îl rezeamă de-orizont, stă şi-ascultă
hohotele vântului, în surdină-şi cântă..
Vuiete se prăbuşesc
În stânci măcinate de vreme..
Ecouri lugubre-s şi-o-nălţare..
Din genuni lumea cutreieră,
Urlete-nfundate-s ca din mormânt
Şi-alcătuiesc un acoperământ.
Stelele se prăbuşesc pe rând
Bezna adâncurilor îi nesfârşită
Sub ameninţarea cohortelor de nori,
Posomorâre mare!
Tunete răzleţe, răscoliri clocotitoare
Nemarginirile-s rotunde, mult prea..
Ropote nedesluşite, apropieri ameninţătoare
Sclipiri orbitoare, fulgere spintecătoare,
Văzduhu-i somnolent.
Picături de apă, strecurate printr-o sită deasă,
a ceţii, se apleacă.
Totul se amestecă, mistifică
Derulare haotică-i, umbre grăbite,
pâlpâinde lumini, viscolind crâmpeie de flăcări.
Potop se năpusteşte, aerul şuieră ca de-un sfâşiat
Şuviţe de apă încolăcite,
printre firele de iarbă.
Fantomatice plutiri, sub artileria grea a tunetelor.
Trâmbiţări apocaliptice, pâlc de păsări speriate
Se agită, se rotesc, confuze-n ritmuri
impetuoase-s!
Iar eu..mă ridic, mă feresc şi mă gândesc..
Să mă găzduiesc?

http://www.youtube.com/watch?v=Wld8z-zNMu0

Piesa nu-i reprezentativă, însă-mi ţine loc, să prind un refugiu…

Provocare marca: psi

Advertisements

Frânghii şi noduri

Merg pe zid.
Merg drept.
Nu în sus.
Nici în jos.
În tăcere.
Frânghii tremurânde…
Mă poartă-n subtilitate.
Nu le calc.
Nu le simt.
Nu le văd.
Nu le-aud.
Le pierd.
Mă cobor în amalgamul de trăiri…
Învăluite-n a mea fiinţă.
Nu zâmbesc.
Nu ştiu.
Mă-mpletesc.
În păr îmi torc.
În aer.
Printre pulberi de fum, îmbrăţişări ţes.
Năzuiesc cu vântul tăios ce-mi plimbă pleata.
Sunt deasupra.
Sunt cântată.
Sunt aşteptată.
Sunt nespusă.
Nu..sunt ştearsă.
Mi-au prins glezna.. frânghiile-s răsturnate
Eu acum mă zbat, coatele-mi cer fratele
Echilibru-i dus..
La spânzurătoare.
Îndoială nu-i, nici suprimare.
Stau balant-n alunecare.
Legată-s, orbită.
Umbre, arbore sub lună plină
Tălpi înnodate.
De dor, de ducă, de rumoare.
Fugitive piedici, înconvoiate-s
Oricând întoarse.
E frânghia ce mă piere
E frânghia ce m-ajută,
E nodul din apropiere,
E nodul ce mă-nfundă..

Provocare marca: psi

Clepsidrama fantasichinezică

Merge pe apă..

Are-un sfeşnic şi-un ibric

Ori o fi cimbric?

Luminile se coboară, se înalţă.

Se clatină, dar se şi mai iau la harţă.

Toate vor întâietate

şi pe apă, şi prin noapte.

Ceara scurgândă

Se coboară-n trista apă

şi-ntr-o doară e ca nouă..

Doar cimbricul mai e sus..

Adună jarul, şterge praful

Presărând mătănii,

când pe apă se apleacă

E şi urmărit de-apus.

Lumânările-i s-au resemnat

Însă toate dispersat.

Acum s-au făcut regine

Peste al lor petic de marine.

Sfeşnicul rămas pustiu..

Prins de melodrame-i viu.

Tic-tac-u-l însoţeşte

şi deja-i târziu.

Ibricul nu e scăpare,

deci cafeaua-i puntea mare.

O fărâmă doar ce-i trebe`

Cimbricului făr` pereche..

Letal, însă plăcut

Papilele-i şad încă mut

Plăcere mortală,

inimă amară,

elixir vital,

doar să vină-un val!

-Suflet frânt, nu te înnopta,

căci tu unde dormi noaptea?

-Printre stele..

-Şi dacă cerul se-neacă-n mare?

-Mai sunt şi alte lumi…

 

Provocare marca: psi