Furtuna

Cuibăreli îngreunate
Resemnare dezolantă
Dumnezeu tuşeste…
În loc să sufle, blândele-i palme eliberează…
un destin e mic şi chinuit.
Ar fi putut să facă unul ca celelalte.
Îl rezeamă de-orizont, stă şi-ascultă
hohotele vântului, în surdină-şi cântă..
Vuiete se prăbuşesc
În stânci măcinate de vreme..
Ecouri lugubre-s şi-o-nălţare..
Din genuni lumea cutreieră,
Urlete-nfundate-s ca din mormânt
Şi-alcătuiesc un acoperământ.
Stelele se prăbuşesc pe rând
Bezna adâncurilor îi nesfârşită
Sub ameninţarea cohortelor de nori,
Posomorâre mare!
Tunete răzleţe, răscoliri clocotitoare
Nemarginirile-s rotunde, mult prea..
Ropote nedesluşite, apropieri ameninţătoare
Sclipiri orbitoare, fulgere spintecătoare,
Văzduhu-i somnolent.
Picături de apă, strecurate printr-o sită deasă,
a ceţii, se apleacă.
Totul se amestecă, mistifică
Derulare haotică-i, umbre grăbite,
pâlpâinde lumini, viscolind crâmpeie de flăcări.
Potop se năpusteşte, aerul şuieră ca de-un sfâşiat
Şuviţe de apă încolăcite,
printre firele de iarbă.
Fantomatice plutiri, sub artileria grea a tunetelor.
Trâmbiţări apocaliptice, pâlc de păsări speriate
Se agită, se rotesc, confuze-n ritmuri
impetuoase-s!
Iar eu..mă ridic, mă feresc şi mă gândesc..
Să mă găzduiesc?