Gură-mi prind, gură-mi desprind

Se-aud paşi…e doar trecutul!
Bombănind mă urmăreşte.
Zic să plec de la balcon
De timpuri vechi să fug,
printre blocuri să dispar,
printre drumuri închise,
pecetluite, învălmăşite.
Să-mi rămână de prin dos
prospectivă doar…să
fac ordine până-n prezent,
s-aşez timpul trăit,
blestemat şi prihănit.
Blânde lumi să le aştept,
clarităţi obscure să-ntâlnesc,
mare pângărire să nu fie,
iară, şi prin baruri să alerg,
către boală de onoare,
să mă tulbur, nu aştept!
Şi begonie să-mi prind,
la urechile cu brocart ţesute,
să ascult un epilog,
să-mi mişc drumurile-ntocmai
cum o barcă se roteşte,
agonizată muşcă sunetele apei,
ca din biscuiţi cu sare
şi-o cam lasă desecată.
Să provoc atrocităţi,
iar c-o blană, ce de urs să fie
doar să maschez, făr` cârdăşie
memoria-mi, cu voioşie
după ce-o mai şi castrez.
Un Harap să fiu,
postum să mă ştiu,
şi-un bilet să-mi las, să scriu
c-am fost şi eu om, şi viu,
şi-am dorit să uit, să şterg,
să despoi şi să repet,
ca apoi să mă opresc,
să-mi dau viaţă, să trăiesc.

*Sugestii: psi

Advertisements

A mea pată…

Mi s-a pus!
Hai să ne strecurăm..
În câmpul de luptă
Să ne uităm, al tuturor memoriilor
Să căutăm!
Amintiri.
Cu arcuş să ne haiducim,
nu doar să-nveselim.
Să atingem fiecare coardă
Şi anapoda să fim,
a inimii strofă, să cântăm.
Vers albit să ne iasă,
de decor, de aflat ar fi
din adâncul simţirii.
Strajă să ne punem
Ancoră să ridicăm,
din abis să o luăm.
Când la goană, când la pas
Tu, amforă să îmi dai
Să mă dreg, să ştiu
Să sper! Noi vom asalta,
lumi anosmice, vom înşela.
N-or să ştie cine suntem.
Zâmbet tâmp ne-or afişa
Şoptiri răcnite, ne-or etala.
Când arsură provocăm,
Vântu` cald, de prisos ne-ar cam fi!
Amărui gust şi-o ponoare
Ne-am pierdut în alunecare,
`ceea de dincolo, de prin minţi murdare.
Viaţa ne-a purtat pe plisc
Ne-a scăpat şi ne-am mutat!
Iluzionişti snobi ce suntem!
Ne-am făcut una şi bună
Funcţionăm pe silenţios!

   Sugestii: psi

Furtuna

Cuibăreli îngreunate
Resemnare dezolantă
Dumnezeu tuşeste…
În loc să sufle, blândele-i palme eliberează…
un destin e mic şi chinuit.
Ar fi putut să facă unul ca celelalte.
Îl rezeamă de-orizont, stă şi-ascultă
hohotele vântului, în surdină-şi cântă..
Vuiete se prăbuşesc
În stânci măcinate de vreme..
Ecouri lugubre-s şi-o-nălţare..
Din genuni lumea cutreieră,
Urlete-nfundate-s ca din mormânt
Şi-alcătuiesc un acoperământ.
Stelele se prăbuşesc pe rând
Bezna adâncurilor îi nesfârşită
Sub ameninţarea cohortelor de nori,
Posomorâre mare!
Tunete răzleţe, răscoliri clocotitoare
Nemarginirile-s rotunde, mult prea..
Ropote nedesluşite, apropieri ameninţătoare
Sclipiri orbitoare, fulgere spintecătoare,
Văzduhu-i somnolent.
Picături de apă, strecurate printr-o sită deasă,
a ceţii, se apleacă.
Totul se amestecă, mistifică
Derulare haotică-i, umbre grăbite,
pâlpâinde lumini, viscolind crâmpeie de flăcări.
Potop se năpusteşte, aerul şuieră ca de-un sfâşiat
Şuviţe de apă încolăcite,
printre firele de iarbă.
Fantomatice plutiri, sub artileria grea a tunetelor.
Trâmbiţări apocaliptice, pâlc de păsări speriate
Se agită, se rotesc, confuze-n ritmuri
impetuoase-s!
Iar eu..mă ridic, mă feresc şi mă gândesc..
Să mă găzduiesc?

http://www.youtube.com/watch?v=Wld8z-zNMu0

Piesa nu-i reprezentativă, însă-mi ţine loc, să prind un refugiu…

Provocare marca: psi

Suflet îndurerat

Mişcări ample, fastuoase, leneşe,
cuvinte înmuiate-n patos potolit..
Eu mă duc, tu te-ntorci
Noi doi ne nimerim,
ne ocolim,
nu ne vorbim.
Stingheriţi în camera de zi
Ne purtăm pe brânci,
contrare-ne-s călcăturile
N-avea griji, e doar preludiul
Şi-un întreg de rămăşiţe
în pereţii minţii mele!
Îmi e lesne să mai plec,
să mai uit,
să mă deştept.
Trăsături neregulate,
gesturi timide
şi-un flăcău îndrăgostit.
Să-i privesc în urmă-nfăţişarea
jalnică, molipsitoare?
Marile noastre tânguiri
Ca’de-un fluture menit
să ne frângă-n disperare.
Inima să ne tresare,
să ne zboare orişiunde, iar
vene pulsând să ne omoare
şi-un sărut tremurător
să ne-nchine pe vecie
rumenit, brăzdat de dor,
de lumini, de cugetări.
Să ne-nfunde mai departe,
măcar până-n moarte.
Creta, urmă să ne fie
Să ne ducă, să ne-ntoarcă
Să ne fure, să ne-mbine
Să ne deghizăm în trei
Ca mai apoi, în moarte,
singură să-mi port doliu,
să m-ajut, să mă desprind de voi,
ce-n diverse apariţii,
stinşi să deveniţi, să fiţi,
şi-n lebădă să vă prefaceţi.
Să spargeţi trio-ul nemuritor,
să mă nimiciţi frumos,
începând cu mâna-mi căzută,
ce dă formă prăpadelii.
Şi-un sărut pe nas să-mi ţie
Umbră fără frică, mie
Şi doar pură ocrotire
Să mă ducă în neştire
Către culmi şi doar jelire.
Şi din camera de zi
Să vă fie companie
Risipire, vrăjmăşie,
ochi de spaimă şi-mplinire.

 

Sugestii: psi