Vis despuiat printre fiori

M-am trezit din sfera paradisului prea luminat Globul de cristal era spart, urmat de voci din capul meu. Trepidaţii se vedeau ca-n respiraţii de temur, ce-n gemetele-mi, Izbândind doar s-ar fi despuiat, ca o floare-n mâna lui… Ultima de altfel, amintind ca de început al sfârşitului: “Umbră o să mă mai distingi, de fiori o să te umpli, O să ştii c-am fost un vis, ce s-a scurs cam neatins.” Doar i-am zis: “De fiori se-ocupă trupu-mi de fecioară să-i mai simtă, Căci sufletu-mi indiferent se transformă-n simplu ornament. Un salut o să-ţi trimit când şi cum voi vrea, dacă inefabil, drept vorbind, Spirit demn, înalt voi fi.” Străin cunoscut devenit-a, umbrit şi-n oglinzi văzut Imaginaţie născut-a, comoara amândurora, ce ne leagă cu şi fără timp Până-n infinit…Simpatie noi stârnit-am, ultimul sărut virtual pornit-a Şi mi-am zis: “Drept o călimară eşti, nu te-ating, nu te uzez. Nu vreau să te şterg, cum tu făcut-ai, ca pe-o mobilă colbăită atingându-mă. Doar să te privesc cu tot arsenalul fiinţei mele, Să-mi închipui umbra ta, căci doar în mintea mea s-a strecurat. Asta chiar şi tu mi-ai grăit, ca de început al sfârşitului..” Acum, dup-o destulă amăgire şi dezamăgire, somnolenţă, moleşire La fiecare prag zâmbesc, privesc, nu m-arunc doar înainte Mai pândesc şi-n spate, doar de-acolo răsar toate Mai ascult şi de-al meu cap, voci ale minţii, inima fiind în odihnă, ori în valiza ta. Sugestii: psi

Timp halucinant

Zic amurg, zic viitură!
Ce pe margini, cu armatură-şi cere
drept să muşte, pe vreo stradă-ntunecată
de strâmtori neîmpăcată, cât să stea singură,
să se pronunţe-n fundătură, fără martori, fără lună…
De un sfânt bigotism să-i ardă să asculte,
să nu pun-asediu oriunde, căci la prag de lume-n colţ
şade bine un zeu stingher, lângă cerul cel curat,
vrând sa-i vină doar de hac.
Mare-i gandul şi nu tâmpla, cât şi braţe vezi niciunde
care-aruncă iar cât colo, trepte-mpietrite de necuviinţă.
Cât să n-o delimiteze, zic ea-i liberă ca fulg-un şa.
Plină de boabe-aruncate, construită-i dens prin zbor.
Viitura-şi scapă acelea, în răstimpuri se încruntă
Nonşalanţă cât cuprinde şi desprinderea-i făcută.
Rupe-n triste umbre, oripilante, un văzduh cam învechit
Dar şi-o frunză-ntinerită.
Orbită de fulgere şi trăsnete prevenitoare
Largă-i neînduplecarea şi scurgânde-s relele din lume.
Voci chinuite, nu le-aude nimeni, doar Cel, Cine-I Careva,
Cu un ţel nemuritor, pretutindeni orişiunde, fără glas,
cu vlagă multă şi-avuţie, smerenie.
Prăbuşire, sumbre plaiuri, nici noroc, nici dragoste de sine
Strigăte, înnăbuşire, lupta-i ţine cu tărie, răului, partea, făr` făclie.
Rumene-s toate iluziile, doar un câine încearc-a prinde
lumea-n bot şi-n bot doar lume, neştiind că-i doar minune.
Provenit-a tot de sus, de la El, că-i aşteptat, poate,
doar de câinele umblat, cu un rol în filmul sorţii.
Poate e eliberare, poate e veşnicie, poate-i doar o încercare.
Poate că gândeam la o ispravă. Îndoiala-mi e sforţată.

  Imagine: Povestea unui val

  Artist: Elena Bissinger

Gură-mi prind, gură-mi desprind

Se-aud paşi…e doar trecutul!
Bombănind mă urmăreşte.
Zic să plec de la balcon
De timpuri vechi să fug,
printre blocuri să dispar,
printre drumuri închise,
pecetluite, învălmăşite.
Să-mi rămână de prin dos
prospectivă doar…să
fac ordine până-n prezent,
s-aşez timpul trăit,
blestemat şi prihănit.
Blânde lumi să le aştept,
clarităţi obscure să-ntâlnesc,
mare pângărire să nu fie,
iară, şi prin baruri să alerg,
către boală de onoare,
să mă tulbur, nu aştept!
Şi begonie să-mi prind,
la urechile cu brocart ţesute,
să ascult un epilog,
să-mi mişc drumurile-ntocmai
cum o barcă se roteşte,
agonizată muşcă sunetele apei,
ca din biscuiţi cu sare
şi-o cam lasă desecată.
Să provoc atrocităţi,
iar c-o blană, ce de urs să fie
doar să maschez, făr` cârdăşie
memoria-mi, cu voioşie
după ce-o mai şi castrez.
Un Harap să fiu,
postum să mă ştiu,
şi-un bilet să-mi las, să scriu
c-am fost şi eu om, şi viu,
şi-am dorit să uit, să şterg,
să despoi şi să repet,
ca apoi să mă opresc,
să-mi dau viaţă, să trăiesc.

*Sugestii: psi

A mea pată…

Mi s-a pus!
Hai să ne strecurăm..
În câmpul de luptă
Să ne uităm, al tuturor memoriilor
Să căutăm!
Amintiri.
Cu arcuş să ne haiducim,
nu doar să-nveselim.
Să atingem fiecare coardă
Şi anapoda să fim,
a inimii strofă, să cântăm.
Vers albit să ne iasă,
de decor, de aflat ar fi
din adâncul simţirii.
Strajă să ne punem
Ancoră să ridicăm,
din abis să o luăm.
Când la goană, când la pas
Tu, amforă să îmi dai
Să mă dreg, să ştiu
Să sper! Noi vom asalta,
lumi anosmice, vom înşela.
N-or să ştie cine suntem.
Zâmbet tâmp ne-or afişa
Şoptiri răcnite, ne-or etala.
Când arsură provocăm,
Vântu` cald, de prisos ne-ar cam fi!
Amărui gust şi-o ponoare
Ne-am pierdut în alunecare,
`ceea de dincolo, de prin minţi murdare.
Viaţa ne-a purtat pe plisc
Ne-a scăpat şi ne-am mutat!
Iluzionişti snobi ce suntem!
Ne-am făcut una şi bună
Funcţionăm pe silenţios!

   Sugestii: psi

Suflet îndurerat

Mişcări ample, fastuoase, leneşe,
cuvinte înmuiate-n patos potolit..
Eu mă duc, tu te-ntorci
Noi doi ne nimerim,
ne ocolim,
nu ne vorbim.
Stingheriţi în camera de zi
Ne purtăm pe brânci,
contrare-ne-s călcăturile
N-avea griji, e doar preludiul
Şi-un întreg de rămăşiţe
în pereţii minţii mele!
Îmi e lesne să mai plec,
să mai uit,
să mă deştept.
Trăsături neregulate,
gesturi timide
şi-un flăcău îndrăgostit.
Să-i privesc în urmă-nfăţişarea
jalnică, molipsitoare?
Marile noastre tânguiri
Ca’de-un fluture menit
să ne frângă-n disperare.
Inima să ne tresare,
să ne zboare orişiunde, iar
vene pulsând să ne omoare
şi-un sărut tremurător
să ne-nchine pe vecie
rumenit, brăzdat de dor,
de lumini, de cugetări.
Să ne-nfunde mai departe,
măcar până-n moarte.
Creta, urmă să ne fie
Să ne ducă, să ne-ntoarcă
Să ne fure, să ne-mbine
Să ne deghizăm în trei
Ca mai apoi, în moarte,
singură să-mi port doliu,
să m-ajut, să mă desprind de voi,
ce-n diverse apariţii,
stinşi să deveniţi, să fiţi,
şi-n lebădă să vă prefaceţi.
Să spargeţi trio-ul nemuritor,
să mă nimiciţi frumos,
începând cu mâna-mi căzută,
ce dă formă prăpadelii.
Şi-un sărut pe nas să-mi ţie
Umbră fără frică, mie
Şi doar pură ocrotire
Să mă ducă în neştire
Către culmi şi doar jelire.
Şi din camera de zi
Să vă fie companie
Risipire, vrăjmăşie,
ochi de spaimă şi-mplinire.

 

Sugestii: psi

Scandal

Guri încleştate la colţuri de stradă, împietrite, făr’ să vadă

Zac în noapte, stau cu ceata, isprava-i-n mare parte

Privesc cum le pleacă graiuri.. către un nor, cel cu “vai-ul”

Cum se duc alene, făr’ degrabă, trec haihui pe lâng-o babă

Cu o ultimă sudalmă, merg pe-o vale a slăvii-n valmă

Smulsă-n ceaţă din senin, iacătă-i ce vin!

Cu delir şi cam umflate, camuflate-s cam din toate…

Părţile senine-n pâlnii, doar aici şi-n neuronii,

Auz bun şi chibzuială, doar la vorbă-i zbânţuială.

E privit şi e albeaţă, prea lăptoasă atmosferă, şugubeaţă..

Umplu goluri de…hârtie-i lumea toată, căci mai scrupuloasă-ar fi de vată.

 

Sugestii: psi

Vaporos adăpost

Sentiment bolnav…mă găseşte-n cedruga infinitului..

cel al cerului. Plăcerea-i a sa, nicidecum a mea.

Inima-mi saltă tentalent până-n suspinten..

ăl` ferice îngropat înlăuntrul înfundat din mine.

Imaculatura aerului mă obsedează..

Îmi sărută genunchii şi m-atinge cu pastenia-i înnăbuşitoare

Are chip tăiat şi înmuiat în oceanul norilor

Mai are şi-un minutacut al vremii curgător..

ce mă poartă-n vârful degetelor pe-un şnurcuş răzvrătitor

Mă adună, mă îmbracă şi mă scaldă-n cuscali fărâmători

Mă dezleagă, mă pătează de culori, cele şase de odinioară..

Fugim de pion(i)negri pânditori şi reuşim învârtitor

să le-o facem de convrig, hotărâtor..

Ne şoptim în elicerc, amar şi dulce deodat`

Ne dansăm, ne-ndoim împăunat..

-Ce-ndesat! grăieşte-un corpuscul speriat

-Ce fudul! celalt se aprinde, vezi-ţi de cedruga ta!

-Ei da! tu nu te mai ridica..eşti în slăvi deja

priveşte-ţi poponeaţa, apoi..

greutatea te doboară. Asta-i realitatea!

-Mă cuşcal împuţinat, pionegru-i provocat!

Stai să vezi, eu, cum te fac!

Eu mă depărtez, căci provoacă dependenţă

Tulburări parădistante, fără pic d-echivalenţă.

Ignoranţă totală, tentălent paranormal

Al meu creştet nu-i banal!

 

Sugestii: psi